Despre mine

In fața hârtiei albe, ne întrebăm de ce vrea Dumnezeu tot ce e mai bun de la noi. De ce nu ne lasă și nouă un dram de frumusețe si fericire aproape. Poate pentru că ne iubește prea mult, ne încearcă în atâtea feluri. Noi putem să ne rugăm doar, zicând : Domnul a dat, Domnul a luat.

Iata, pe scurt, cele trăite de Denis Serban Buzdugan, in cei doar încă neîmpliniți 6 (șase) ani ai săi de viață, așa cum sunt ele relatate și pe blog.

În 2008 a suferit prima operație pe creier la spitalul din Tg.Mureș, operație urmată de altele trei în aceeași clinică, întrucât apăruseră complicații. Operația de extirpare a tumorii a durat 7 ore. După o spitalizare de opt săptămâni, medicii l-au externat pe copilul nostru, care nu de mult  împlinise doi ani.

La controlul periodic din 04.06.2010 s-a văzut că tumora a recidivat. Singura soluție : o alta operație. Doar că acum medicii din România nu dispuneau de aparatura necesară unui rezultat optim.

Așa ca am ajuns la Hannover. După luni intregi, în care doar minunea de copil și încurajările celor pe care-i știam și ale celor pe care i-am știut de atunci încoace ne-au fost imboldul de a reuși să strângem cei 40.000 euro necesari intervenției in Germania. Și a fost salvatoare. Băiatul nostru s-a recuperat rapid și ne-am întors normali și fericiți acasă.

Numai că fericirea a durat doar doi ani. In urma examinării periodice de la Institutul din Hannover, povestea părea că se termină din nou pentru noi trei. Un cheag s-a instalat lângă nervul optic din nou. ”Ich bin nicht zufrieden!…” (”Nu sunt mulțumit!”), a exclamat siderat de noua încercare, Profesorul Fahlbusch. Nici măcar el nu se aștepta la asemenea dezastru, întrucât la controlul anterior sugerase șanse de doar 15% pentru refacerea tumorei. Și doar in teorie, întrucât din vasta sa experiență practică, așa ceva nu se mai întâmplase celor pe care îi tratase domnia sa. Nici noi nu eram mulțumiți. Insă oamenii fac tot ce pot. De restul se ingrijește Dumnezeu.

Iremediabil, fără nici o urmă de îndoială, trebuie să trecem din nou prin calvarul unei operații pe creier. Și nu doar atât : cumplita alergătură pentru banii necesari intervenției, care acum însumează 23.000 euro. Doar atât de data aceasta, căci medicul a renunțat la a mai primi onorariul său. Numai că, deși avem slujbe, deși nu ne dorim să stăm ”la mila altora”, trebuie din nou să apelăm la ajutorul celor din jur. Suntem in stare și deja în mare măsură am și făcut-o, să renunțăm la viața noastră pentru cea a copilului nostru. O facem conștienți că oricare părinte ar face la fel, oricare părinte și-ar dori să nu treacă prin ce trecem noi și oricare om poartă în suflet speranța de mai bine. Vrem doar să putem ajunge să vedem în viitor.

Fiecare dintre noi are o cruce de dus. A noastra are termen pe 27 iulie 2012. Timpul nu prea este de partea noastră, însă suntem siguri că vom avea și de aceasta dată sprijinul celor din jur si puterea de la Dumnezeu, să-l avem pe Denis Șerban lângă noi sănătos și foarte vesel.

Vă mulțumim din inimă !